Când l-au trimis părinții la învățătură, ulița I-a întovărăşit pân la cotitură. Mai mult nu putea. De acolo l-a privit o clipă şi s-a tors spre casă, lăsându-l singur... Paşii i se sfiau pe celelalte ulite. Ochii îi erau uluiți de vălmăşe lă. Urechile asurzite de larmă. Sufletul înfricoşat... Ra Când s-a deşteptat din toropeala de care fusese cuprins, trup ii înghețase pe o bancă, în brațele uliței. La şcoală, îşi strânse prieteni mici ca şi el şi-i aduse la joacă 2) Co ulița lui. Era aşa de prielnică! De atunci, ulița se înavuți cu o droaie de copii. Care de care ma galeşi, mai zdrenţăroşi. Iar el, căpetenia lor, odrasla uliței, urmân îndemnul ei, le îndruma joaca spre casa părintească. În fiecare zi, cozonacii şi dulceţurile casei piereau în gunle få mânde, care năpădiseră ograda, ca vrăbiile. Mama şi bunica era măgulite, văzând atâta voioşie în oastea odorului. Şi o răsplătea cu ce avea mai bun cămara. Acum, pe uliță râurea veselia gureşă ca un pârâu în matca la Şi ulita o dăruia căsuței. Şi nu râvnea nimic alta copilul, decât ce avea. O casă cu părin şi bunici. O ulită cu inacă si F . M​